Blogul lui băţ

Desi a trecut o luna de cand am scris ultima oara ceva pe sait, aflati ca sunt bine sanatos, plecat, momentan pe meleaguri straine (va explic mai incolo). La Bucuresti, singurele schimbari pe care le-am efectuat au fost sa imi gasesc un loc de munca stabil si misto (zic eu), sa imi schimb pe hi5 "Relationship status" din "Tell you later" in "Tell you later", sa imi sterg toate pozele de pe hi5, sa imi schimb corzile la chitara, sa imi cumpar o caciula si sa ajung la concluziile (in ordine inversa): nu ma mai tund, era inchis la frizer, am plecat sa ma tund, azi ma duc sa ma tund, maine ma duc sa ma tund, ma duc sa ma tund, trebuie sa ma tund. Ar mai fi, dar nu imi vin in cap acum. Anyway, am ajuns, incet-incet, la 2 concluzii destul de importante: ca ar trebui sa imi mai iau un hdd, si ca ar trebui sa imi schimb chitara(nu ca asta veche ar avea vreun defect). Dupa multe deliberari, am tras concluzia ca trebuie sa imi iau un Ibanez S520, ca sa aflu, dupa aia, ca exista si un Ibanez S620, care e mult mai bun. Soarta cruda a facut ca sa nu mai existe de vanzare nici un Ibanez S620, nicaieri in lume(aproximativ), asa ca o sa imi iau un Ibanez S5470 Prestige, asta la pastele cailor, cand o sa strang si eu niste capica(banuti). Deci m-am linistit si pentru vreo 3-4 luni cu chitara noua. Am mai ajuns la concluzia ca ar trebui sa imi iau o amplificare mai sanatoasa, ma gandeam tot la ceva de la Ibanez: Amp Head + Cabinet. Stiu oricum ca mai am destul de mult pana sa imi pot permite, dar macar am un soi de ideal (in afara de cel de a termina facultatea cu 10). La partea de procesoare de semnal ( efecte, pedale, w/ever) vroiam sa imi iau un BOSS OD-20, azi dimineata, dar, cum nu am gasit nicaieri(azi), am luat un BOSS ML-2(imi place cum suna, am testat inainte sa iau), in detrimentul unui BOSS MT-2, si pentru ca tot vroiam de mult un wah-wah, am infascat si un Ibanez WD-7. Behold:

M-a intrebat cineva, recent, de ce cant la chitara. Am raspuns: "pentru ca imi place", si asa si este; imi place sa zdrangan cand nu ma aude nimeni, plus, am tras concluzia ca e un exercitiu destul de bun pentru minte si trup. Gata cu chitarile.
Cu facultatea merge bine, frecventez cu multa chibzuinta toate orele din orar, mai putin alea la care stiu sigur ca sunt toba de carte ( salut programare procedurala! ). Imi place foarte tare toata arhitectura sistemelor de calcul(pentru cei care ma urmaresc si pe twitter.com/thestick, poate ati vazut ca miercurea dimineata mai zic ceva de assembler), multe din chestiile de acolo le-am intuit, e pur si simplu mult prea logic si bine pus la punct totul. Acum sa vad daca la examen, examinatorul o sa aiba aceeasi parere. Manifest mici dificultati la Analiza si Algebra, insa mi-am luat doua tomuri din care citesc in momente de ragaz(mersi spix pentru carti). Restul materiilor sunt, mai mult sau mai putin, destul de accesibile pentru cei cu multa rabdare. Colegii de grupa sunt ok (aia pe care ii cunosc, pentru ca sunt cativa pe care nu i-am mai vazut de multa vreme). Gata si cu facultatea.
Dupa diverse eforturi de a-mi procura un loc de munca, am gasit, si dupa inca vreo saptamana de asteptare, am fost primit cu bratele larg deschise, si am inceput treaba. Startul e mai dificil, dar, aparent, sunt pe drumul cel bun. Firma la care lucrez se numeste Azure Media, dar nu cred ca o sa va zic ce fac acolo, inca.
Cu Bucurestiul ma impac bine, am cunoscut lume interesanta pe aici, suprinzator de interesanta. Am eficientizat procesul de transport la scoala, acasa si la servici, asa ca ma misc mult mai repede decat inainte. La Billa tot fur la cantar cand imi cumpar banane. Daca e trecut de 11 nu ma mai duc in Cora Republica, risc de moarte din cauza pletelor. M-am acomodat destul de bine cu zona Crangasi-Giulesti-Gara de Nord, din motive mai putin evidente, dar degeaba, ca tot intarzii pe la intalniri. La fel a trebuit sa invat zona Piata Romana-Piata Victoriei-Stefan cel Mare-Dorobantilor, ca sa ajung mai repede la job, dar acolo nu prea am cum sa intarzii.
Cu sanatatea o duc bine, iau tot felul de stimulatoare de imunitate, ca sa nu ajung bolnavior, si aparent merge, am pacalit deocamdata raceala si sinuzita.

Acum sunt pe meleaguri straine(Londo, UK) in vizita pe la familie(ca e mare, si am unde). Vremea pe aici e ok, insa centrul Londrei, unde stau eu, e plin de indieni si chinezi. Nu am vazut nici o fata draguta(nu ca m-ar interesa), nici macar la metrou (care are vreo 14 magistrale, spre deosebire de ala din bucuresti). Totul aici e utopic de bine pus la punct. In centru nu au voie decat taxiurile si autobuzele, lumea nu parcheaza pe trotuar, e ordine, liniste, pace, se aud din 10 in 10 minute ori politia ori ambulantele ori pompierii, pe servetelele de hartie zice ca sursa lemnului e controlata, la metrou lumea chiar circula pe stanga si stationeaza pe dreapta, totul este supravegheat si controlat(one nation under CCTV). Totul e atat de automatizat incat incepi sa te intrebi daca nu e ceva putrezit la mijloc. Eu chiar am impresia ca am nimerit intr-un film gen Children of Men. Exemple: in metrou poti sa te orientezi super usor, toate semnele de la metrou au acelasi design, toate gurile de metrou au scari rulante, toata lumea e draguta cu tine, poti sa faci orice vrei foarte usor cu minim de efort, la magazin nu stai la coada, in metrou nu stai inghesuit, totul e ieftin, daca stii de unde sa iei, guvernul asta e interesat de reciclare, guvernul asta e cel mai bun guvern cu care am interactionat vreodata. Au autostrada, se aude acolo, romania? AUTOSTRADA! Gata am zis destule.
Ma intorc marti (inainte de craciun), in tara, si de acolo vad eu. Gata cu pomelnicul. Cheers mate!